Castelul Verdure, ridicat în 1863 sub domnia lui Napoleon al III-lea, a fost odinioară o reședință somptuoasă de agrement. La parter se găseau o sală de biliard, o sală de mese și o sală de recepție, mărturii ale fastului epocii. Interiorul este împodobit cu două scări: una, măreață, rezervată stăpânului, însoțită de un pian, și cealaltă, mai discretă, destinată serviciului domestic.
După achiziția sa de către portughezi, castelul Verdure a cunoscut zile întunecate. Furtuna din 1999 a lăsat pagube considerabile, pe care noii proprietari nu le-au putut repara din lipsă de resurse. Lăsat în paragină, a decăzut treptat.
O companie a intervenit pentru a demola tavanele etajului, după cum dovedește conținutul containerului care tronează în fața ruinelor. Mobilierul a fost mutat afară, unele piese în stare bună, cum ar fi un pinball. Odinioară înconjurat de un teren vast, castelul Verdure se află acum într-o stare avansată de degradare. Poarta, odinioară măreață, stă acum singură, mărturie a unui trecut glorios.
Trecusem pe lângă el mergând spre ferma Renașterii, fără să știm, acum o lună, așa că am decis să ne întoarcem. Ajungem cu mașina și zărim trei urbexeri ieșind din loc. Facem ocolul satului pentru a găsi un loc de parcare, dar suntem nevoiți să ne oprim chiar în fața porții. Parcăm, ne pregătim și, de îndată ce nu mai este nicio mașină, trecem zidul cât de repede putem.
Odată ajunși de cealaltă parte, rămânem prudenți, conștienți că suntem la vedere pentru vecini. Avansăm încet. Vizita începe, dar sunt șocat de starea castelului, este jalnic! Este în ruine, deși înainte era încă mobilat. Cu toate acestea, este un castel incredibil.
