Castelul de la Solitude este un castel în ruine situat într-un parc împădurit pe teritoriul comunei Le Plessis-Robinson1. Este de fapt un castel în stil neogotic, cu o suprafață la sol de 480 metri pătrați, având în centru o curte interioară (inițial acoperită cu o boltă cu ogivă din cărămidă de sticlă), construit în 1903 de un bogat ciocolatier parizian, François-Philibert Marquis.
A servit apoi ca casă de odihnă unde a stat René Viviani, ca reședință pentru o congregație de carmeliți. A fost apoi cumpărat de stat, care l-a transformat într-un colegiu de învățământ tehnic pentru tinere mame singure, închis în 1973. În 2016, filmul "Elles... Les Filles du Plessis" povestește istoria acestor tinere mame singure și condiția lor de viață.
În 1977 și 1987, incendii l-au devastat2. Scriitorul Raymond Radiguet l-a folosit ca fundal pentru romanul său Le Bal du comte d'Orgel (publicat în 1924, postum). Parcul care înconjoară aceste ruine este proprietatea statului, dar este administrat de Consiliul General al Hauts-de-Seine. Este format în principal din stejari și castani și adăpostește câteva specii sălbatice de animale.
