Grand Hotel du Markstein, care a devenit în anii de după război (1914-1948) prima stațiune de schi din Vosgi, are o istorie fascinantă. Datorită inițiativei domnului Adolphe Schlumberger, un industriaș din Guebwiller, acest proiect ambițios a prins viață.
Ideea era să se construiască un hotel de mare clasă, faimosul Grand-Hôtel, precum și un al doilea local, Hotel Belle-Vue, cu scopul de a atrage o clientelă selectă și de a concura cu palatele de renume mondial precum cele din Chamonix și St-Moritz din Elveția.
Construirea acestor hoteluri a fost o sarcină monumentală, realizată cu târnăcopul și lopata, pe o perioadă ce a durat din 1927 până în 1930. Aceste localuri urmau să devină repere emblematice ale regiunii, oferind lux și confort vizitatorilor în căutare de evadare în peisajele minunate montane ale Vosgilor.
Istoria zbuciumată a Grand Hotel du Markstein continuă cu cumpărarea sa de către Casa de Pensii Alsacia-Lorena, care l-a exploatat sporadic. Ulterior, hotelul a fost ocupat de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După încheierea ostilităților, Casa de Pensii Alsacia-Lorena a fuzionat cu SNCF, iar exploatarea hotelului s-a transformat într-o tabără pentru ucenici, dar această întreprindere nu a avut succes, iar hotelul a fost din nou abandonat.
În 1950, un adăpost numit ABRI a fost creat în incinta hotelului pentru a permite turiștilor să se hrănească. Totuși, această exploatare nu s-a dovedit rentabilă, iar ABRI a fost închis pentru mulți ani. În jurul anului 1960, Asociația Turism și Muncă, sub egida CGT, a cumpărat Grand Hotel cu scopul de a crea un Centru de Vacanțe Populare. În ciuda creșterii capacității de cazare la 300 de paturi, instalațiile vechi făceau dificilă exploatarea acestui Centru, care a ajuns să decadă.
În fața acestei situații, asociația a creat o SCI (Societate Civilă Imobiliară) cu colaborarea mai multor Comitete de Întreprindere, dintre care unele erau de anvergură națională, precum Air France. A fost pus în aplicare un plan ambițios de modernizare, incluzând construirea unei piscine acoperite. Obiectivul SCI era să transforme Grand Hotel într-un centru situat la jumătatea drumului între un hotel și un sat de vacanță, oferind 375 de paturi, camere cu toate cele necesare, un restaurant, un bar, precum și săli pentru activități, conferințe și odihnă, plus o școală de schi fond.
După inaugurarea sa în mai 1972, Satul de Vacanță LES CRETES a cunoscut un deceniu prosper, marcat de o echipă tânără și dinamică și o conducere regională care integra satul într-un context ecologic și social. Între 1973 și 1985, hotelul a găzduit anual între 800 și 1000 de tineri și pensionari, dar, din păcate, exploatarea era deficitară.
Mai mulți factori au contribuit la această situație, în special eșecul asigurărilor de a continua investițiile și dezinteresul publicului față de turismul social. În plus, au fost făcute greșeli de conducere, în special prin pierderea audienței CGT, principalul furnizor al TURISMULUI ȘI MUNCII, care a fost transformat în TOURISTA, o întreprindere condusă de un director general.
În ciuda unei ocupări complete în iulie-august 1987, investițiile necesare pentru a aduce localul la normele de siguranță nu au fost realizate, ceea ce a dus la decizia Comisiei Regionale de Siguranță de a închide efectiv LES CRETES la 19 iunie 1994.
Proiectul de relansare, care necesita investiții importante din partea autorităților publice și a coproprietarilor, nu a avut din păcate succes. Drept urmare, hotelul a fost cumpărat de un dezvoltator imobiliar din Mulhouse, care intenționează să-l transforme în apartamente de tip reședință de odihnă.
