Sanatoriul din Dreux, construit între 1928 și 1932 sub impulsul primarului Maurice Viollette, servea la tratarea tuberculozei pulmonare. La apogeul său în anii 1930, putea găzdui până la 1 000 de bolnavi, în special copii, tratați prin solariu.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, directorul Gabriel Roche a salvat evrei oferindu-le certificate medicale false. După război, locul a devenit treptat inutil odată cu evoluția medicinei. A fost folosit ca azil de bătrâni, apoi ca institut medico-pedagogic până în 1980, înainte de a găzdui bolnavi cu boli rare până la închiderea sa în 1990.
Cumpărat de Orașul Dreux în 1999, locul a devenit periculos și au avut loc mai multe accidente, dintre care unul mortal în 2016, ceea ce a dus la întărirea măsurilor de siguranță. În 2021, locul a fost complet împrejmuit, iar prima clădire a fost transformată în Centrul matern Bas Buissons.
