Fortul Vaujours: În 1870, ca urmare a ocupației parțiale a Franței de către Armata Prusacă, a fost elaborat Sistemul Séré de Rivières de fortificații pentru apărarea Parisului. Între 1874 și 1881, au fost ridicate optsprezece forturi, cinci redute și 34 de baterii în jurul orașului, printre care și fortul Vaujours.
Construcție și Caracteristici
Construcția fortului a început în 1876 cu un fort pentagonal dotat cu 48 de piese de artilerie și o garnizoană de 691 de soldați. În 1882, construcția a fost finalizată, prezentând o dispunere unică cu două anexe legate de fortul central printr-un drum acoperit.
Fortul Vaujours forma un dreptunghi, înconjurat de strada zidurilor, simulând un șanț, întrerupt de caponiera de intrare care asigura apărarea acestuia.
Evoluție și Utilizare
În 1911, fortul a fost modernizat prin adăugarea unei turele cu mitralieră și a unei turele Mougin echipate cu două tunuri de 155 mm, deși acestea au fost ulterior retrase. În timpul Primului Război Mondial, fortul a servit ca teren de antrenament pentru armată.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, încă din 19 decembrie 1939, guvernul Daladier a folosit fortul ca lagăr de internare pentru recidiviști și persoane fără domiciliu mobilizabile, în perioada cunoscută sub numele de „Războiul ciudat”.
Astăzi, fortul Vaujours rămâne o mărturie istorică a arhitecturii militare din secolul al XIX-lea, amintind de perioadele de conflict și tensiuni care au marcat istoria Franței.
